Cultura Fricii

  Imediat dupa colapsul Uniunii Sovietice, purtatorul de cuvant sovietic pe Afacerile Externe, Gennadi Gerasimov, a avertizat Statele Unite "Am facut cel mai teribil lucru pe care am fi putut sa-l facem, v-am lipsit de un dusman".

Timp de aproape o jumatate de secol, amenintarea evaziva reprezentata de Uniunea Sovietica a stat la baza politicii externe si interne americane. O mare parte din dezvoltarea politica si economica din Statele Unite a fost de fapt un produs al exploatarii de catre guvern a presupusei amenintari sovietice. Gerasimov a recunoscut ca prabusirea comunismului in Rusia a negat abilitatea guvernului american de a exploata frica de Marxism In beneficiul propriu. A fost ca si cum guvernul american a pierdut insusi ratiunea de a fi.

Statele Unite are o istorie lunga de exploatare pe baza de frica, In scopul de a justifica cresterea guvernului sau. Generatiile actuale de cetateni americani sunt martori directi la peste opt decenii de exploatare de acest gen. In Marea Depresiune, guvernul a folosit teama de capitalism pentru a justifica crestererile anterioare neprevazute In marimea birocratiei federale. Pe masura ce Depresiunea a revelat incapacitatea statului de “a-si cheltui drumul spre prosperitate”, aceasta a dus la un scepticism public in crestere. Astfel, guvernul a mutat rapid focusul catre amenintarea reprezentata de catre Japonia, Germania, si aliatii lor. Poate cea mai relevanta “frica” pentru americanii prezenti a fost frica de comunism perpetuata prin Razboiului Rece. Nu mai putin de doua razboaie au fost justificate de acest anticomunism, asa cum au fost justificate si represiunea politica si o extindere radicala a birocratiei si a complexului militar-industrial.

Exact cum a sugerat Gerasimov, caderea Uniunii Sovietice a lasat guvernul Statelor Unite fara o justificare pentru existenta sa. Statul nu s-a mai bucurat de o amenintare certa pentru a distrage atentia maselor In timp ce a crescut In dimensiune.

Din pacate, aceasta situatie nu a durat mult. Intr-adevar, ultimul deceniu a fost martorul unei dezvoltari coplesitoare a “fricii de terorism” a americanilor. Americanii au permis apatic represiunea libertatilor lor, In numele unei cauze mai mari (o cauza, In mod ironic, justificata ca o misiune de a conserva libertatile americanilor).

In timp ce suportul pentru imperialismul american, numit de altfel "de combatere a terorismului," s-a diminuat recent, guvernul Ii consolideaza acum legitimitatea intervenind, din nou, In numele omului comun Impotriva sistemului capitalist. birocratia Prin aceasta intelegand ca birocractia din Statele Unite continua sa creasca practic neIngradita, si libertatea individuala a scazut In mod necesar.

Autoritatea Guvernului American se bazeaza pe ideea ca numai statul poate proteja poporul american de la viciile de lacomie si ideologii contradictorii. Statul prospera prin crearea unei false dihotomii Intre ruina unui sistem bazat pe inexistanta statului si prosperitatea indusa de stat. Relatia adevarata este insa destul de clara totusi: statul Insusi este de fapt cel mai mare pericol al poporului.

Marea Depresiune si Al Doilea Razboi Mondial

Marea Depresie a reprezentat una dintre cele mai mari cresteri la scara larga In puterea Guvernului federal din istoria Americii secolului 20. Statul, cautand sa gaseasca un tap ispasitor pentru dezastru, a fost rapid in a demoniza capitalismul si iindivizii lacomi ca vinovati aflati In spatele deprecierii dramatice a nivelului general de trai. Solutia a fost interventia benigna a guvernului, garantarea catre salariati a unui salariu pe viata si de promisiunile de progres si crestere prin conducere centralizata. Teama de colaps economic, saracie si mizerie a condus poporul american sa ignore In mare masura, sau chiar sa permita si sa accepte, cresterea birocratiei.

Interesat in a nu avea nici o opozitie, statul fie a “cumparat” diferiti politicieni sau i-a “curatat” pe cei care stateau In calea sistemului, de cele mai multe ori prin utilizarea nou createi Internal Revenue Service ( IRS ) – ( n.trad: ANAF-ul Amrican). In timp ce arata si sublinia relele cauzate de oamenii de afaceri liberi si neingraditi, Hoover a devenit cel mai mare cheltuitor pe timp de pace din istoria tarii; Roosevelt l-a facut bineinteles “de rusine” mai tarziu pe Hoover cu cheltuielile sale fiscale uriase. In ciuda programelor de cheltuieli publice masive si cresterea extravaganta a aparatului birocratic, niciunul dintre cei doi presedinti nu a reusit sa scoata cu succes tara din Marea Depresiune.

Esuand in a stimula Statele Unite sa iasa din depresiune, Guvernul american avea nevoie disperata de un nou dusman pentru a distrage atentia tarii. Aparitia lui Adolf Hitler In Europa si amenintarea crescanda a imperialismului japonez In Pacific l-a inarmant pe Roosevelt cu pretextul perfect. Interventia In Europa a fost justificata nu doar de dorinta de a ajuta Anglia sau de a respinge fascismul german. Guvernul a construit pentru asta o cultura a fricii.

Afisele de propaganda care descriau cizme germane imense strivind bisericile dintr-un orasel american, sau fortele germane invadand New York-ul, au fost distribuite In toate orasele Americii. Un alt poster faimos reprezenta un german si si un japonez cum se contureaza amenintator asupra Statelor Unite, unul cu un pistol si celalalt cu un pumnal sangeros. Posterul clama "Casele noastre sunt In pericol acum!" Administratia Roosevelt a precizat clar ca intentiile Puterilor Axei erau sa ameninte libertatile americanilor.

Crearea unei amenintari a fost strict necesara pentru Roosevelt in a convinge “porumbeii non-interventionisti”, multi dintre ei prezenti in numar mare Inca in birocratie. Intr-adevar, dupa Primul Razboi Mondial numai o amenintare directa ar fi putut justifica implicarea americana Intr-un nou razboi european. In acest scop, administratia lui Roosevelt a reusit nu numai sa deruleze o campanie de propaganda considerabil de mare, dar, de asemenea, a provocat “pe fata” Japonia.

Campania administratiei lui Roosevelt de escaladare catre razboi a culminat cu atacul japonez asupra Pearl Harbor si asupra unei serii de alte active americane teritoriale In Oceanul Pacific. Un atac direct asupra Statelor Unite au furnizat toate justificarile necesare pentru a interveni atat In Pacific si In Europa. Rezultatul a fost un razboi pe doua fronturi, costand Statele Unite aproximativ 300.000 de vieti (si multi alti raniti), si lasand Europa si Japonia aproape complet distruse. In tot acest timp, statul american a continuat sa creasca In dimensiuni, putere si capacitate.

Anticomunismul si Razboiul Rece

Dupa sfarsitul celui de Al Doilea Razboi Mondial, Uniunea Sovietica a Inlocuit Puterile Invinse ale Axei ca cea mai mare amenintare la adresa libertatii din Statele Unite. Rusia Sovietica a fost nici mai mult nici mai putin inima si originea comunismului mondial. A infectat o mare parte din Asia de Est, inclusiv Coreea de Nord, China si Vietnam. Armata Rosie a reprezentat o amenintare directa pentru Europa de Vest, capitalista si libera, si, Intr-adevar, pentru lumea libera, In general. Amenintarea sovietica perceputa a fost catalizatorul justificarii Razboiului Rece, care a urmat Intre 1946 si 1991. In perioada dintre 1946 si 1991, americanii au vazut probabil cea mai mare expansiune a birocratiei In guvernul Statelor Unite - ironic pentru o tara pretins focusata pe lupta Impotriva comunismului.

Teama de comunism a validat implicarea americana In doua razboaie majore: Coreea si Vietnam. Justificate sau nu, ambele razboaie a avut loc implicatii deosebite In ceea ce priveste cresterea statului.

Prima dintre aceste doua razboaie majore a fost luptat In Coreea, Intre 1950 si 1953. Razboiul Coreean a marcat sfarsitul miscarii anti-interventioniste In guvernul SUA. Demobilizarea post-razboi s-a dovedit excesiva pentru o tara care intentiona sa provoace la duel marxismul la nivel mondial. Invazia Coreei de Sud de catre Coreea de Nord la mijlocul lui 1950 a prins Statele Unite, care era in mijlocul demobilizarii, grav nepregatita pentru un nou razboi. Guvernul SUA a hotarat atunci ca niciodata sa nu mai fie prins cu garda jos, si In anii urmatori, la sfarsitul razboiului coreean am asistat la dezvoltarea complexului militar-industrial american si turnarea fundatiei unei armate permanent pregatita de razboi.

Razboiul coreean a confirmat o noua era a militarismului, in care Statele Unite era pregatita si dornica sa intervina In numele de anticomunismului (sau, cel putin, In spatele valului reprezentat de anticomunism). Formand blocuri puternice de alianti In Intreaga lume, atat In Statele Unite si Uniunea Sovietica erau pregatite pentru confruntarea lor inevitabila - "Al treilea razboi mondial".

Teama de un razboi inevitabil, si exploatarea ulterioara a fricii de catre stat, a dus la crearea unui complex militar-industrial infloritor. O armata in crestere cere armament mai mult si mai bun, deci s-a produs Incurajarea extinderii unei industrii permanente de materiale de razboi. Avand In vedere caracterul public-privat din aceasta piata, nu este surprinzator faptul ca In curand s-a trecut la un sistem In care companiile faceau si fac lobby direct catre guvern pentru contractele de achizitii, compania cu cele mai multe legaturi si prieteni In guvern, de obicei, castigand. Stabilirea unei retele de favoruri a condus direct la o situatie In care politicienii justifica fara efort diferite programe militare doar pentru a necesita continuarea productiei de bunuri de razboi. Cand complexului militar-industrial a crescut In dimensiune, a devenit atat de important incat a fost necesare doar ca politicienii sa arate marea cantitate de lucratori angajati acolo pentru a justifica existenta sa. Aceasta este de fapt forma In care complexul militar-industrial exista si azi. Este o relicva a Razboiului Rece.

Guvernul a exploatat In mod constant teama de comunism pentru a satisface nevoile individuale ale birocratilor. Cel mai bine cunoscut este cazul senatorului Joseph McCarthy, care a folosit ingenios frica de comunism pentru a discredita adversarii politici si a se proteja de critici. Ca o metoda de cenzura, el a pus sute de persoane, cele mai multe legate de industria de divertisment, pe o lista neagra. In timp ce “purificarea” senatorul McCarthy a reprezentat un caz extrem, care s-a Incheiat catre sfarsitul anilor ‘50, anticomunismul inflacarat sponsorizat de stat nu s-a mai retras de atunci.

Radacinile celui de-al doilea razboi anticomunist major al Statelor Unite, razboiul din Vietnam, au fost ferm plantate In mijlocul anilor 1950, cu dizolvarea Indochinei Franceze In doua Vietnamuri independente. In timp ce partea de nord a cazut sub regimul comunist, Sudul s-a consolidat sub conducerea brutala a lui Ngo Dinh Diem. Sudul, ferm anticomunist, a fost imediat sustinut fiscal si militar de administratia Eisenhower.

Metoda brutala de guvernare a regimul lui Diem, care includea Inrobirea si executia, a declansat Inceputul insurgentei Viet Minh. Statele Unite au raspuns prin a declara sprijinul ferm pentru Vietnamul de Sud (ca nu cumva Statele Unite sa-si “piarda chiar mai mult fata”, avand In vedere dezastrul de la Golful Porcilor si ridicarea Zidului Berlinului In Germania). In 1963, 16.000 de trupe americane au fost desfasurate In Vietnam. Numarul a crescut la cateva sute de mii In urmatorii doi ani.

In timp ce razboiul din Vietnam s-au dovedit a fi un dezastru absolut, cea mai de durata mostenire a sa nu a fost revolutia culturala antistatala pe care a declansat-o In Statele Unite. Mai degraba, In ciuda opozitiei in crestere contra razboiului, a reusit In cele din urma sa solidifice capacitatea birocratiei de a declara si a purta razboi fara o declaratie Congresului (In ciuda Rezolutiei Puterilor de Razboi, care a avut menirea de a inversa puterile extreme acordate presedintiei de Rezolutia Golful Tonkin). Acest aspect a facut ca viitoarele eforturi de razboi sa fie mult mai usor de organizat, conducand astfel la o serie de operatiuni militare In timpul anilor 1980, inclusiv in Grenada si Panama.

In retrospectiva, mai ales pentru cei care nu au nici amintire a epocii respective, este destul de dificil de Inteles cultura fricii impuse de catre stat. Prin exploatarea fricii publice de comunism, Statele Unite au justificat complexului militar-industrial, au instigat scurte epurari anticomuniste, au lansat doua razboaie majore (si multe altele mai mici), si au sprijinit mai multe dictaturi brutale In Intreaga lume. In cele din urma, Uniunea Sovietica a cazut fara o singura impuscatura trasa din cauza confruntarii cu Statele Unite. Nici un razboi mondial nu s-a materializat. Comunismul nu a cazut “de sabie”, ci prin propriile sale contradictii si erori interne.

In mod ironic, Invinsii perioadei Razboiului Rece au fost cetatenii “lumii libere", care, prin inchiderea un ochi la cresterea galopanta a guvernului, au fost Inrobiti de proprii lor "protectori". Purtatorul de cuvant pe Afaceri Externe sovietic, Gerasimov, a avertizat guvernul american de cel mai mare rau pe care sovieticii l-au provocat prin prabusirea URSS. Sclavia sponsorizata de Guvern si-a pierdut brusc justificarea ei principala.

Teroare

Dupa caderea Uniunii Sovietice, noua piesa centrala a jocului “de-a sperietoarea” a guvernului a aparut foarte curand. O serie de atentate minore cu bomba In anii 1990 si, In final atacurile Ingrozitoare de la World Trade Center si Pentagon pe 11 septembrie 2001, a confirmat Inlocuitorul Uniunii Sovietice – “terorismul global”.

Natiunea a fost maturat cu frenezie a terorii. Le fel ca si comunismul Inaintea sa, amenintarea evaziva a terorismului a justificat doua razboaie si numeroase Incalcari privind drepturile individuale ale cetatenilor americani. Administratia Bush a lansat doua invazii militare la o distanta de numai doi ani - Afganistan si Irak. Ambele razboaie au fost chipurile luptate pentru a proteja americanii de amenintarea suspecta a terorismului la nivel mondial.

Atunci s-a sustinut, si este si azi sustinut, ca terorismul reprezinta o amenintare la adresa libertatilor individuale americane. Cu toate acestea, cea mai mare amenintare la adresa libertatii americanilor s-a dovedit a fi nu terorismul, ci chiar guvernul care se presupune ca protejeaza americanii. Intr-adevar, In anii de dupa atacurile din 11 septembrie, administratia Bush a reusit sa comita unele dintre cele mai grave Incalcari ale drepturilor individuale de la administratia Roosevelt incoace. In tot acest timp, Al-Qaeda nu a amenintat inca serios Statele Unite ale Americii.

In plus, invaziile din Irak si Afganistan au lasat Al-Qaeda practic neatinsa. In timp ce Afganistanul adapostea ( doar se presupune ) liderul Al-Qaeda, Osama bin Laden, Al-Qaeda s-a dispersat pe scara larga In Intreaga lume. Si, desigur, Irak s-a demonstrat ca nu a avut nicio relatie semnificativa cu Al-Qaeda.

Noile instrumente de represiune

Cum era de asteptat, cele doua razboaie din Orientul Mijlociu si-au luat tributul prin scaderea Increderii oamenilor In stat ca institutie. Suportul popular pentru interventionismul In strainatate a continuat si continua sa scada, cu cat devine mai clar faptul ca nici unul dintre razboaie nu are prea mult de-a face cu terorismul global sau protectia libertatilor americane. Cu toate acestea, statul si-a mutat din nou politica pentru a face fata schimbare de opinie publica.

Frica de terorism a fost Inlocuita in mare parte de pretinsul pericol al capitalismului si a instinctelor animalice umane. Amenintare vine din nou din lacomie, si ca de obicei, exista o singura solutie – fuga in bratele calduroase ale statului. In mod natural, masele au cazut Inca o data in plasa acestui apel catre frica. In lipsa unei interventii guvernamentale, sustine regimul, tara va cadea Intr-o spirala de saracie si nenorocire. Oameni, altfel liberi, vor deveni ei Insisi sclavii asupriti de piata libera.

Guvernul prospera prin crearea acestor false dihotomii: razboi sau invazia, anticomunism militant sau o revolutie globala comunista, razboi sau terorism, interventionism economic sau mizerie economica. Practic guvernul ofera doua optiuni maselor, utopie sau iad. Prima, sustine acesta, poate fi furnizata doar de catre stat, In timp ce cealalta este produsul unei societati neprotejate si anarhice. Aceste temeri ilogic au avut tendinta sa castige asupra logicii, si guvernul continua sa creasca necontrolat.

Un secol de razboi, coruptie, interventionism si inflatie nu au reusit sa descurajeze publicul de la a accepta apatic cresterea guvernului. Acest fenomen poate fi explicat, probabil, prin respingerea colectiva a ratiunii si logicii, raspandit in interiorul sistemului de grupurile de intelectuali si cadre universitare care accepta de bunavoie aceasta tranzitie la irationalism. Indiferent de motiv, extinderea birocratiei a fost lasata practic fara opozitie.

Din fericire, recent dezmembrare, prin intermediul Internetului, a monopolul statului asupra educatiei, a permis formarea de factiuni de rezistenta. Acestea reprezinta dezvoltarea unei contrarevolutii liberale la cultura inradacinata a idolatriei statului – o intoarcere a logicii si a ratiunii. Inainte ca o astfel de miscare sa se poata fixa In constiinta publica, cultura fricii create de catre guvern trebuie sa fie spulberata. Omul nu trebuie sa nu-si mai permita sa cada prada exploatarii de catre stat a emotiilor sale. Omul trebuie, Inca o data, sa recunoasca limitarile statului ca institutie si disponibilitatea altor optiuni.

Autor: Jonathan M. Finegold Catalan - www.mises.org

Nota trad: desi exemplul si parerile domnului Catalan se refera la economia SUA, se pot observa usor asemenari cu economia Romaniei de dupa 1990.
 

Cumpara carti de pe Amazon.com !